duminică, 17 august 2014

Să nu uităm

Să nu uităm cine am fost.
Și de ce am fost așa...
Să nu uităm cine suntem acum.
Să vrem să fim!
Să nu uităm zâmbetul, veselia, muzica, poezia, frumosul.
Să nu uităm baloanele de săpun și forța pe care o au visele.
Să nu uităm să savurăm un vin bun.
Și oamenii. Să nu uităm oamenii.
Și să fim oameni!

vineri, 8 august 2014

Prin băltoace

Aveam 5 ani şi vroiam să cresc repede. De 10 ori mai repede. La 15 ani vroiam să ştiu deja tot. Şi să cresc! La 20 de ani credeam că ştiu deja totul. La 30 de ani îmi dau seama că ştiu prea puţin. Și nu mai vreau să cresc. Vreau doar să mă înveselesc de fiecare dată când îmi văd reflexia într-o băltoacă. 

vineri, 6 iunie 2014

Întrebare întrebătoare

Un prieten drag mi-a pus o întrebare simplă. "Ce te face pe tine fericită? Cu adevărat fericită! Pe tine, Irina. Pe tine, fără să te gândeşti la ce spun şi cred prietenii sau familia, fără să te gândeşti la reguli, la societate, la aşteptări." Mi se pare cea mai grea întrebare, sau cel mai greu răspuns de dat...nu ştiu cum să spun. M-a zguduit.

joi, 29 mai 2014

Draga mea,

Arăţi minunat când ieși în grădină. Razele soarelui îţi scot în evidenţă florile frumoase şi pline de magie. Mă uit la tine şi am în minte nuanţa unui ruj şi o poveste. Păstrează-mi tu această amintire te rog.

duminică, 4 mai 2014

Doar în trecere...momentan

E o linişte ciudat de plăcută şi relaxantă. Se aud păsari, au înflorit magnoliile, soarele e generos dar fără să exagereze. Nu am nicio rudă sau pe cineva la care am venit în vizită, am venit pur şi simplu. Am venit să pun lucrurile in perspectivă în acest loc unde ajungi şi nimic din viaţa asta nu mai contează, pentru că ai dispărut definitiv.

joi, 10 aprilie 2014

Mulţumiri

Hei! Da, tu! Cel care nu suporţi zilele de luni. De câte ori am încercat să te înveselesc? Nimic nu a mers, nimic nu merge. Luni e ziua în care ne salutăm şi eu fac glume idioate. Aceleaşi glume da. Dar când nu e luni ne înţelegem mai bine. Şi chiar dacă nu vorbim lucruri serioase foarte des tot ne înţelegem noi.  Ne-am certat de multe ori şi probabil că o să ne mai certăm. Dar reuşim să lăsăm deoparte asta şi ai fost alături de noi de fiecare dată. De proiecte nu mai zic. Au fost multe şi puteai oricând să pleci acasă, că nu erau toate ale tale. Dar nu ai plecat. 
Noi ne-am obişnuit cu asta, ne-am obişnuit să strigăm "Nu merge ăsta. Cum fac mai repede treaba asta? Dă şi tu un ochi pe asta."  Ne-am obişnuit şi ni se pare că ni se cuvine.  Dovadă pentru asta stă indignarea noastă când nu ai timp să ne ajuţi. Dar nu ni se cuvine. Colegialitatea are limitele ei dar noi toţi am trecut de ele. Şi suntem norocoşi cu tine. Şi îţi mulţumim. Mult. Eu îţi mulţumesc mult, pentru tot.

P.S. Azi împlinim 941 de zile de când suntem colegi. Ştiu, nu e o cifră rotundă dar azi am vrut eu să îţi mulţumesc.