miercuri, 31 decembrie 2014

Un an nou. Fără liste

Îi mulțumesc lui 2014 pentru că a fost un an atât de greu. Îi mulțumesc pentru că și datorită lui sunt omul care sunt în acest moment. Mulțumesc pentru încercări, pentru că am învățat să fiu recunoscătare și să nu mă afund în tristețe, indiferent de ce se întâmplă. Mulțumesc pentru oamenii noi pe care i-am cunoscut, pentru cei care mi-au rămas alături dar și pentru cei pe care i-am pierdut. Fiecare a venit cu ceva, de la fiecare am învățat ceva. Mulțumesc pentru mersul pe jos atâția kilometri. Acum niciun drum nu mi se mai mare lung, nicio distanță nu mă mai sperie.

Mulțumesc pentru că am avut putere să mă uit la mine și să îmi recunosc greșelile și că pot să învăț din ele. Mulțumesc pentru vorbele unui prieten care mi-au rămas întipărite în minte: "Singurul lucru sigur în viață asta e că totul se schimbă, în rest nimic nu e sigur". Mulțumesc pentru triliardele de gânduri și emoții, pentru toate întrebările pe care mi le-am pus. Mulțumesc pentru că nu mă simt singură în singurătate. Pentru că am văzut în asta o ocazie ca să cresc, ca să aflu lucruri despre mine, bune și rele.

marți, 28 octombrie 2014

Ale mele

Gândurile nu se opresc
Caut să le pun pauză,
Dar ele mă caută,
În fiecare colţişor din mine.

Se plimbă pe fiecare neuron,
Se multiplică şi nu mă lasă să dorm.
Sunt bune, sunt şi rele,
Sunt gândurile mele.

Să fug nu pot, nici să le zic stop,
Ţine de mine, dar ţine şi de ele.
Dar dacă eu nu dorm,
Nu vor dormi nici ele.

vineri, 10 octombrie 2014

Mă duc

De putut pot. Ştiu că pot. Nimic nu e uşor şi nimic nu e greu. Totul e posibil şi imposibil. Sunt un eşec sau o mare victorie, depinde la ce aleg să mă raportez.

De ce? Cum? Astea nu sunt întrebări pentru trăit în prezent. Sunt întrebări pentru trecut. Nu mai contează De ce? şi Cum? S-a întâmplat, nu mai poate fi schimbat. După trăiri rămân lecţiile, mai grele sau mai uşoare.

miercuri, 24 septembrie 2014

Să simplificăm

Nu ştiu cum e viaţa asta dar uneori mă dă pe spate. Fix când am impresia că ştiu mai mult îmi dau seama că habar nu am cu ce se mănâncă. Şi că e complicată. Foarte. Este complicată sau nu? Vorbeam cu un prieten şi am aflat şi altă părere. S-ar părea că viaţa nu este atât de complicată, şi că noi o complicăm singuri. Hmmm. Temă nouă de gândire.

Mă gândesc. M-am gândit. Se pare că mă pricep la asta. Nu e ceva ce îmi propun în mod special dar aşa îmi vine să fac. Între proiecte, trăiri şi oameni, am avut şi gândul ăsta despre complicăciunea vieţii. Ştiu că e un gând care merită atunci când persistă mai multe zile la rând. Și în momentul ăsta ştiu că trebuie să îl înfrunt.
"Dragă viaţă, eşti complicată sau te complic eu? Nu! Eu nu te complic! Ba da, un pic..... Bine!!! Mai mult! Dar nu e vina mea, aşa sunt circumstanţele. Daaaa!!!..ştiu că eu le-am ales dar nu e vina mea! Sau este?

luni, 1 septembrie 2014

Sunt o carte

S-au adunat mii de pagini, file de poveste,
Despre mine, despre tine, despre noi.
Colţuri îndoite şi pete de cerneală,
Pete de cafea, pagini roase. 

Mii de trăiri şi emoţii, miliarde
Pagini plânse de fericire, sau poate nu,
Pagini pierdute pentru totdeauna.
Le-am dat fără să ştiu ce s-a ales de ele,
Le-am dat pentru că am avut de unde să dau,
Pentru că am vrut să dau.

Dar tu nu ai ţesut poveşti cu ele,
Le-am dat şi ai muşcat din hârtia imaculată,
Ai lăsat pagini înţepate şi cuvinte neterminate,
Ai aruncat o carte.

Coperta nu mai este nouă şi curată,
Dar o carte tot o carte e,
Iar cărţile nu se aruncă.
Căci în ele se ţes poveşti uitate,
Se duc lupe victorioase,
Se făuresc vise frumose.

Sunt o carte,
Cu pagini pierdute, pagini uitate,
Foi îngălbenite şi colţuri îndoite,
Dar am putere, prin mii şi mii de caractere.




duminică, 17 august 2014

Să nu uităm

Să nu uităm cine am fost.
Și de ce am fost așa...
Să nu uităm cine suntem acum.
Să vrem să fim!
Să nu uităm zâmbetul, veselia, muzica, poezia, frumosul.
Să nu uităm baloanele de săpun și forța pe care o au visele.
Să nu uităm să savurăm un vin bun.
Și oamenii. Să nu uităm oamenii.
Și să fim oameni!