miercuri, 24 septembrie 2014

Să simplificăm

Nu ştiu cum e viaţa asta dar uneori mă dă pe spate. Fix când am impresia că ştiu mai mult îmi dau seama că habar nu am cu ce se mănâncă. Şi că e complicată. Foarte. Este complicată sau nu? Vorbeam cu un prieten şi am aflat şi altă părere. S-ar părea că viaţa nu este atât de complicată, şi că noi o complicăm singuri. Hmmm. Temă nouă de gândire.

Mă gândesc. M-am gândit. Se pare că mă pricep la asta. Nu e ceva ce îmi propun în mod special dar aşa îmi vine să fac. Între proiecte, trăiri şi oameni, am avut şi gândul ăsta despre complicăciunea vieţii. Ştiu că e un gând care merită atunci când persistă mai multe zile la rând. Și în momentul ăsta ştiu că trebuie să îl înfrunt.
"Dragă viaţă, eşti complicată sau te complic eu? Nu! Eu nu te complic! Ba da, un pic..... Bine!!! Mai mult! Dar nu e vina mea, aşa sunt circumstanţele. Daaaa!!!..ştiu că eu le-am ales dar nu e vina mea! Sau este?

Este vina mea, bineînţeles. Ce uşor îmi vine să dau vina pe conjucturi şi oameni. Ce uşor aş putea să găsesc, să ÎMI găsesc scuze. Aş face articolul ăsta de mii de caractere. Mii şi mii de scuze, toate cu argumente. Aș putea să găsesc și argumente la argumente. Complicăciune la cel mai înalt nivel, de profesionişti.

Adevărul este că ne place să ne complicăm. Și mie îmi plăcea. Dar am obosit cu atâtea lucruri complicate. Am creat un cerc vicios, chiar mai multe dacă stau să mă gândesc. Offff!!! Unde e viaţa simplă după care tânjeam odată? Am complicat-o. Cu fiecare ambiţie, cu fiecare lucru cumpărat care a dus la cumpărarea altor lucruri. Am complicat-o cu dorinţe care îmi depăşeau puterile, psihic şi material. Am complicat-o ţinând cont prea mult de cerinţe ale unor oameni care în final nu contează pe cât credeam eu. Am complicat-o cu liste de "to do", pe zile sau pe săptămâni, pe ani chiar. Cu planuri și gânduri prea multe. Cu analizarea fiecărui detaliu și detalierea fiecărui lucru. Prin multe feluri şi prin mulţi oameni.
Şi e ciudat să te uiţi la cercurile vicioase şi să îţi dai seama că ai contribuit la construirea lor. E ciudat să îţi dai seama că pe unele le poţi rupe dar că pentru altele e nevoie de un plan de evadare, mai ceva ca cel din Închisoarea îngerilor. E greu să dărâmi într-o perioadă scurtă ce ai construit în ani de zile. Dar nu e imposibil. Acum ştiu asta.

Aşa că... GATA! Jos cu cercurile astea. În sinea mea îmi plac lucrurile simple şi nu mai vreau să mă ruşinez cu asta. Gata cu sentimentele contradictorii, cu drăcuşorul şi îngeraşul care trag de mine să fac ce simt sau ce trebuie. M-au obosit, o să îi concediez. Fără ei o să fac cum cred eu că e mai bine pentru mine. Iar pentru mine mai bine înseamnă mai simplu. Cu mai mult timp pentru cei dragi, mai multe plimbări, mai mult grădinărit, mai multe flori, mai multă leneveală, mai multe glume, mai multă ciocolată, cărți, muzică și bere la halbă. Cu mai puţin stres, mai puține ambiții, mai puțină competiție. Până la urmă cu cine mă tot întrec eu? Și pentru ce? 

P.S. Dragă îngeraşule, şi tu drăcuşorule, sunteţi concediaţi. Fără preaviz. 

duminică, 17 august 2014

Să nu uităm

Să nu uităm cine am fost.
Și de ce am fost așa...
Să nu uităm cine suntem acum.
Să vrem să fim!
Să nu uităm zâmbetul, veselia, muzica, poezia, frumosul.
Să nu uităm baloanele de săpun și forța pe care o au visele.
Să nu uităm să savurăm un vin bun.
Și oamenii. Să nu uităm oamenii.
Și să fim oameni!

vineri, 8 august 2014

Prin băltoace

Aveam 5 ani şi vroiam să cresc repede. De 10 ori mai repede. La 15 ani vroiam să ştiu deja tot. Şi să cresc! La 20 de ani credeam că ştiu deja totul. La 30 de ani îmi dau seama că ştiu prea puţin. Și nu mai vreau să cresc. Vreau doar să mă înveselesc de fiecare dată când îmi văd reflexia într-o băltoacă. 

vineri, 6 iunie 2014

Întrebare întrebătoare

Un prieten drag mi-a pus o întrebare simplă. "Ce te face pe tine fericită? Cu adevărat fericită! Pe tine, Irina. Pe tine, fără să te gândeşti la ce spun şi cred prietenii sau familia, fără să te gândeşti la reguli, la societate, la aşteptări." Mi se pare cea mai grea întrebare, sau cel mai greu răspuns de dat...nu ştiu cum să spun. M-a zguduit.

joi, 29 mai 2014

Draga mea,

Arăţi minunat când ieși în grădină. Razele soarelui îţi scot în evidenţă florile frumoase şi pline de magie. Mă uit la tine şi am în minte nuanţa unui ruj şi o poveste. Păstrează-mi tu această amintire te rog.

duminică, 4 mai 2014

Doar în trecere...momentan

E o linişte ciudat de plăcută şi relaxantă. Se aud păsari, au înflorit magnoliile, soarele e generos dar fără să exagereze. Nu am nicio rudă sau pe cineva la care am venit în vizită, am venit pur şi simplu. Am venit să pun lucrurile in perspectivă în acest loc unde ajungi şi nimic din viaţa asta nu mai contează, pentru că ai dispărut definitiv.