Gândurile unei prinţese

13:50

Deschid ochii încet, trebuie să mă trezesc. Ştiu pe dinafară camera şi ies din încăpere fără să fac un zgomot. Îmi place liniştea dimineţii, când toate gândurile oamenilor se refugiează în vise.
Slujitorii pregătesc cafeaua, micul dejun şi hainele pentru ziua respectivă. Totul se desfăşoară într-o ordine anume, fără să îmi întrerupă şirul gândurilor. În timp ce savurez cafeaua din ceaşca de porţelan chinezesc văd cum razele soarelui luminează treptat draperiile din camera de zi.

Încep să aştern pe hârtie o parte din multele gânduri care îmi ocupă mintea neîncetat. Îmi place să mă gândesc că într-o zi vor fi găsite de cineva, cândva...când cele scrise vor fi ceva rar şi oamenii vor folosi alte mijloace pentru a scrie. Mă opresc după un ceas, căci se anunţă o zi grea la castel şi trebuie să mă pregătesc. Încep să mă aranjez în detaliu. Hainele croite la Paris special pentru mine îmi dau o dispoziţie bună. Spun o mantră în gând şi mă îndrep spre trăsură. Birjarul mă ajută să urc şi mă sprijin delicat de braţul lui. Pe drum văd locuitorii regatului şi din păcate doar câţiva îmi atrag atenţia, restul nu au sclipire în ochi, sunt resemnaţi. Nici eu nu ştiu ce e mai greu, să îţi accepţi soarta sau să lupţi ca să o schimbi?

Ne oprim câteva clipe la o intersecţie şi mă gândesc să îmi verific din nou machiajul. Mă uit în oglindă şi mă admir, totul este bine acum. "Dar oare ce se va întâmpla după ce tinereţea păleşte şi ridurile vor lua locul tenului luminos?" Şirul gândurilor mi se opreşte brusc când observ că birjarul s-a pierdut într-o admiraţie profundă şi a uitat să mai plece. Îl rog să reia traseul şi mă prefac indiferentă. Mă uit la el şi îl studiez fără să îşi dea seama. Mă întreb "Oare care este povestea lui? Evident nu se trage dintr-o familie nobilă. Pare un om cald totuşi."

Pe drum văd casele domnilor din înalta societate, unele decorate cu bun gust, altele sunt de-a dreptul ridicole şi mă amuză. Mereu râdem de ele la banchet şi am o plăcere să le ridiculizez, să menţionez că bunul gust nu ţine de clasa socială. Doamnele se amuză cu mine iar domnii preferă să considere că banii pot cumpăra totul.

Decid să fac ceva îndrăzneţ şi îl întreb pe birjar de unde e şi care e povestea lui. Aflu că a fost plecat în multe regate şi a încercat să facă negoţ dar nu a reuşit. S-a îndrăgosit de 3 ori până acum dar niciuna nu i-a furat inima de tot. Când l-am întrebat ce înseamnă "de tot", a zis că nu a găsit pe nimeni care să îi facă inima să vrea să sară din piept. Îl ascult fascinată şi amuzată în acelaşi timp. Vocabularul lui este simplu şi când vrea să îmi explice ceva mai complicat îşi schimbă expresia de parcă îl încearcă o mare durere. Aflu că mama lui a fost foarte dură cu el în copilărie şi din cauza asta şi-a pierdut cumpătul de multe ori. Cu firea lui vulcanică a pierdut bani, prieteni şi o parte din familie. Dar că nu regretă nimic din ce face, pentru că "aşa e el".

După ce am ajuns la castel îmi iau rămas bun de la simpaticul birjar şi apoi încep să mă pregătesc, avem invitaţi numeroşi astăzi. Poveştile lor sunt mereu aceleaşi, le ştiu pe de rost dar sunt amabilă. Ba chiar mai şi râd din când în când. Şi în timp ce ascult îmi răsună în cap nonşalanţa birjarului care spunea "aşa sunt eu". Şi mă gândesc, oare eu aş putea să fiu la fel? Să fiu "eu" şi să nu regret nimic? Şi cum sunt eu de fapt? Cum arăt fără veşminte şi machiaj? Cum e sufletul meu fără mantrele care îmi aduc linişte? 

Încerc să mă separ de mine şi să ma privesc din afară. Sunt o poveste. Una dintre multele poveşti care există pe acest pământ. Scriu capitol după capitol, despre mine şi tot ce mă înconjoară. Eu aleg cuvintele şi eu decid dacă finalul va fi unul fericit sau trist. Sunt o prinţesă nemuritoare cu puteri magice. Am castelul plin de flori şi ele înfloresc doar ca să îmi facă ziua mai frumoasă. Îmi petrec zilele visând lângă prinţul meu şi călătorind în regate diferite după condimente şi ierburi exotice. Sunt o prinţesă.

You Might Also Like

0 comentarii