Draga Juniorule,

22:23


În curând împlinesc 10 ani de când lucrez în această industrie. Eu şi mulţi colegi de-ai mei am fost ceea ce eu numesc "juniori adevăraţi". Adică oameni foarte conştienţi de şansa primită. Primul job suspectez că l-am luat datorită entuziasmului. Nu cred că a fost cineva dat pe spate de portofoliul meu de atunci. Ori dacă da, au fost foarte discreți :))))

Pe "vremea mea" ştiam că sunt junior şi mă purtam ca atare. Adică voiam să învăţ şi eram conştiincioasă. Veneam mereu la program, chiar dacă colegii mei seniori veneau la 10. Până veneau ei mai făceam un tutorial, mă uitam pe proiecte. Când ajungeau la birou îmi dădeau de lucru iar ei se duceau la ţigară. Nu mă deranja lucrul ăsta, din contră. Lucram orice proiect şi încercam mereu să livrez repede şi bine. Ştiam că trebuie să învăţ mult ca să ajung ca ei. Cred că am decupat mii de poze, am făcut cele mai migăloase corecturi, am organizat foldere, am printat şi tăiat cărţi de vizită, alimentam imprimantele cu hârtie...you name it.

Zi de zi întrebam cu ce pot să ajut. Dacă nu aveam nimic de făcut dădeam mailuri la toţi colegii. Şi se găsea ceva de făcut. În rarele ocazii când era mai liber făceam tutoriale, citeam şi desenam. Se întâmpla să greşesc şi seniorii să mă atenţioneze. Atunci intram în pământ de ruşine. Mă simţeam groaznic când cineva trebuia să refacă după mine sau să stea târziu pentru asta. Îmi ceream scuze şi eram recunoscătoare de fiecare dată când mă sprijineau. Comunicam mult şi puneam întrebări. Dar nu orice întrebări. Pentru că eram atentă la ce se petrecea în jurul meu. Aveam un caiet pe care îmi notam tot. Cum să mă duc la un senior cu mâinile în buzunar? Orice informaţie era preţioasă şi mă ajuta să mă organizez. Nu, nu ştiam să estimez cât îmi ia să fac un proiect. Din cauza asta stăteam destul de des peste program. Stăteam pentru că ştiam că lucrez mult mai încet decât ceilalţi și că trebuie să compensez.

Zece ani mai târziu sunt senior şi interacţionez cu mulţi juniori care vor să lucreze în industrie. Sunt dezamăgită de majoritatea. Au parte de un internship sau de cele 3 luni ca să demonstreze că îşi doresc cu adevărat un job în industria asta. Mulţi nu realizează că "trebuie să demonstreze". Se poartă ca şi cum deja au demonstrat. Câţi juniori mă întreabă dacă mă pot ajuta cu ceva? Prea puţini. În schimb, când întreb "Lucrezi la ceva acum?" aud foarte des răspunsul "Depinde". Câţi juniori mă întreabă despre clienţi, design şi campanii? Mai deloc. Pe majoritatea îi văd prea des la ţigară povestind despre ce au făcut seara în Control. Câţi juniori ajung înaintea mea la birou? Deja m-am întristat.

Dragă juniorule, uite cum stă treaba. Dacă vrei să înveţi arată-mi că merită să împart timpul cu tine. Tot ce te învăţ îmi ia din timp. Timpul meu, în care aş putea să lucrez un proiect mai bine sau să ma relaxez uitându-ma la poze cu pisici pe Fb. Înțelegi unde bat? E ok să pui întrebări, dar nu fi arogant aiurea. Ia un pix şi notează pe o agendă când vorbim despre un proiect. Pari foarte dezinteresat când întrebi acelaşi lucru de 3 ori. Şi până la întrebări nu uita că există google. Poţi afla singur ce înseamnă A4 sau CMYK. Apoi îți povestesc cu drag despre cum se formează culorile și cum le folosim în design. Vino la timp și mai lasă țigările. Nu ești la facultate ca să îți faci amici și să aștepți să treacă orele. Trebuie să demonstrezi că mă pot baza pe tine, să văd că te străduiești chiar dacă nu îți iese din prima

Dacă ai fițe mai bine lasă-le. Nu faci decât să enervezi lumea. Atitudinea de "știu deja tot" nu e apreciată de nimeni. Mai ales de la un junior. În industria asta sunt oameni care au luat Gold la Cannes și nu au fițe. Tu de ce le-ai avea? În brainstorming încearcă să te concentrezi pe ideile bune pe care le poți aduce, nu pe demontarea ideilor celorlalți. Arăți că ești creativ doar dacă vii cu ceva mai bun, nu dacă spui că "asta s-a mai făcut".

Dragă juniorule, între noi are loc un schimb. Tu vii la început cu....nimic. Ai 0 experiență și dorința de a învăța (sper).  Eu te învăț sperând că vei crește și vei deveni un coleg pe care să mă pot baza. E win-win-win. Tu crești, eu cresc, noi creștem.

Mi-am luat din timp pentru a scrie acest articol în speranța că mai sunt juniori care își doresc cu adevărat să învețe și să demonstreze. Care știu că respectul și aprecierea se câștigă prin implicare, muncă și o atitudine corectă. Și nu doar prin simpla prezență.

You Might Also Like

11 comentarii

  1. Draga seniorule,

    De aproape 2 ani tot incerc sa obtin un internship intr-o agentie, macar si cea mai mica, dar pe design sa fie. Si uite asa am ajuns in anul trei de facultate(specializare publicitate) sa ma gandesc daca mai merita sa incerc. Nici nu mai sunt sigur daca e ce vreau sa fac tot viata. Ma intreb daca chiar am talent sau doar vreau sa cred asta. Toate astea vin dupa zeci de cv-uri trimise si doar o contactare pentru interviu; dupa vorbe de la seniori prin care iti spun ca in creatie(mai ales pe art) nu prea se dau internshipuri, trebuie sa vii deja foarte pregatit; si dupa situatii in care oameni mai tineri ca tine(copii de anul 1) ajung sa fie DTP sau graphic designeri in agentii foarte mari doar pentru ca sunt foarte buni la...pile.
    In acesti doi ani si ceva am avut 3 internshipuri. La unele am lucrat din greu, la altele am stat mai mult degeaba, dar la toate am incerct sau invat ceva si sa dau tot ce pot. Dar tot mai bine era daca stateam intr-o agentie, furam din mers informatii si poate ca astazi nu as mai fi scris acest comentariu :)

    P.S. Da, stiu ca tot ce am spus mai sus suna ca niste frustrari, dar tin astea in mine de ceva timp si acum am zis ca e momentul...
    Livrez in loc de liverz
    Spor!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru atenţie şi pentru răspuns :)
      Frustrările sunt de ambele părţi după cum vezi, don't worry. Îmi pare rău că ai vrut să rămâi anonim pentru că aş fi dat un google să îţi văd lucrările ;)

      Ștergere
  2. Sustin ideea articolului si consider ca se aplica in mai toate domeniile ceea ce ai scris, dar din ce mi-a fost dat sa vad, dezinteresul e de ambele parti.

    Btw...*Voiam :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult Diana. Eu sunt dintre cei care își dau interesul, căci altfel nu mă mai stresam cu subiectul ăsta :)

      Ștergere
  3. Draga sclav corporatis. De ce nu explici juniorilor, ca de exemplu, in orice alta tzara civilizata din lume poate sa castige de cel putin 5 ori mai mult decat in orice multinationala din romania. De ce nu le explici juniorilor despre cum ii asteapta 10-20 de ani de munca in care singura evolutie va fi din junior in senior, in timp ce accounti si directorii isi construiesc vile si-si cumpara masini si barci? De ce nu le explici ca munca lor este apreciata cu maxim 1% din valuarea bugetului, in timp ce agentia ia 30-40% ? ai bine da-le niste lectii de stat pe scaun, pentru ca in timp bolile profesionale determinate de lipsa oricarei notiune de ergonomie le cor rupe spatele. De ce nu le explici juniorilor despre cum obiectul muncii, este in general a pice of shit, al carei scop este sa ia bani de la oameni pentru nimic. De ce nu orbesti despre cum efortul fiintei lor de tineri necopti, are ca scop umplerea buzunarelor patronilor, in timp ce produsele pe care le vand distrug sanatatea oamenilor? Auzi, de ce nu le spui tu juniorilor adevarul?

    un senior cu 15 ani de experienta. Proudly freelancer.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Muţumesc pentru răspuns dragă Anonim. Articolul meu nu dezbate problemele legate de sistem. Vorbesc despre implicare şi despre atitudinea de "je mon fiche" care pe mine mă supără şi mă întristeză. Am scris despre superficialitatea noii generaţii, despre faptul că pentru a ajunge sus, este nevoie de muncă şi de dedicare, ca în orice meserie unde vrei să faci performanţă. Dacă puneţi problema că "efortul angajaţilor are drept scop umplerea buzunarelor patronilor", atunci nu ar mai trebui să fie nimeni angajat. Nimeni nu este obligat să rămână la un job care îl face nefericit sau nu îl ajuta să progreseze. Totul depinde de libera alegere a fiecăruia, a ţelurilor pe care fiecare şi le setează.
      Vă doresc mult succes în activitatea dvs de freelancer.

      Ștergere
    2. Complet de acord cu ceea ce ati scris. Si am inteles si ideea. Fix acelasi lucru il observasem si in presa. Dar e posibil sa provenim din randul oamenilor constiinciosi, care vad altfel lucrurile. Asa mi-am zis. Insa m-au contrazis soramea si cumnatul meu, care provin din generatia noua, noua pt mine, desi ne despart doar 5 ani (au acum 29 de ani). N-au refuzat nici o ocazie de a invata, au mers la o multime de internshipuri, au facut voluntariat cand alti colegi de-ai lor le spuneau ca ei nu s-ar ridica din pat pt asa ceva sau pt un salariu sub 1.000 de lei. In timp, le-a prins grozav de bine ce au invatat, el e business analist, ea e specialist marketing. Si au aceeasi atitudine deschisa fata de invatare. Fara fumuri si mofturi. Si continua sa invete. Iar mie, personal, mi-a prins bine facand si pe editorul, atunci cand am avut ocazia (pt ca am preferat sa fiu reporter si sa merg mult pe teren, ducand o viata activa). Vb la timpul trecut pt ca ma reinventez, dupa doi copii carora am vrut sa le acord minim doi ani de "stat acasa", fiecaruia dintre ei.

      Ștergere
  4. Bla bla bla, de ce nu ești recunoscător că faci muncă neplătită în timp ce te întrețin ai tăi cum am făcut eu. O, stai, ai tăi n-au bani să te întrețină cât faci internship neplătit? Nasol, ești o loază leneșă.

    RăspundețiȘtergere
  5. Iti respect parerea, dar nu pot fi de acord cu ea. Am vazut multi juniori care stau peste program, multi juniori care sunt exploatati (poate e un cuvant greu, dar altfel nu pot sa ii spun) pentru ca sunt disponibili sa faca orice pentru a impresiona. Si asta...pe gratis. Agentiile se lauda ca vor sa investeasca in tanara generatie, dar nu pot da 100 de euro pe luna unui intern sa aiba bani de drum, de un covrig, de un suc. Da, stiu, "au parte de experienta, au noroc ca au ocazia sa vada cum arata viata de agentie", dar de ce sa aiba impresia ca munca lui nu valoreaza nimic? Pentru ca suntem ipocriti daca spunem ca partea financiara nu e importanta. Nu cred ca prin "atitudine corecta" trebuie sa intelegem munca gratuita. Chiar si cand vorbim de un student in primul an.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dragă Anonim, eu lucrez la una dintre agenţiile care plăteşte internii cu o sumă peste cea menţionată de tine, tocmai în ideea despre care spui :) Nu trebuie să fim de acord într-totul. Îţi mulţumesc mult pentru că ai scris.

      Ștergere